NASA, la propunerea guvernul american va elabora un plan pentru implementarea unui standard unic de măsurare a timpului pe Lună. Această problemă trebuie să fie rezolvată până în 2026, data estimată a primei misiuni cu echipaj uman către satelitul nostru natural.
Pe Lună, timpul trece mai repede decât pe Pământ, astfel că acest standard va deveni un punct de referință temporal pentru noile misiuni spațiale către Lună, unde este necesară o precizie extremă pentru a efectua sarcini complexe atât pe suprafața, cât și pe orbita Lunii.
Standardul actual de timp pentru planeta noastră este UTC (Coordinated Universal Time), introdus în 1972 de Biroul Internațional al Măsurilor și Greutăților (BIPM) pentru a facilita comunicațiile și navigația internațională. UTC este baza pe care oamenii își ajustează ceasurile. Se bazează pe funcționarea unei rețele de ceasuri atomice care fixează starea energetică în continuă schimbare a atomilor și determină timpul cu o precizie de până la o nanosecundă. Astfel de dispozitive sunt instalate în centrele metrologice din diverse țări și sunt extrem de precise, cu o eroare medie de o secundă la câteva sute de milioane de ani.
Practic toate țările utilizează UTC ca standard pentru fusurile lor orare naționale. De precizat, UTC nu este un timp unic. Pământul este convențional divizat prin linii care formează fusurile orare, fiecare având o valoare cuprinsă între -12 și +12.
 |
| Fusuri Orare |
Această valoare indică cu câte ore este mai mult sau mai puțin într-un fus orar specific decât în fusul orar zero, fusul de referință (care este Meridianul Greenwich, care trece prin Observatorul Greenwich din Marea Britanie). De aceea, când se spune că orașul București se află în fusul orar UTC+3, înseamnă că în capitala României este cu trei ore mai mult decât la Londra (Greenwich se află în apropierea Londrei).
În ceea ce privește satelitul natural al Pământului, nu există un standard unic de măsurare a timpului pentru acesta. Până în prezent, cercetătorii pur și simplu nu au văzut sensul în acest lucru.
Toate aparatele automate de explorare a Lunii au fost și sunt trimise în spațiu de către oamenii de știință conform timpului țării care conduce misiunea. Pe baza acestui lucru se calculează așa-numita ciclogramă a misiunii, care se bazează pe programul stației, împărțit în intervale de timp. De multe ori, controlul navelor spațiale se realizează dintr-un singur punct specific de pe Pământ, deci țările participante la astfel de proiecte nu au avut probleme cu necesitatea introducerii unui standard de măsurare a timpului pe Lună.
În ultimii ani, s-a intensificat interesul pentru programele complexe de explorare a Lunii, inclusiv misiuni cu echipaj uman. Un exemplu este misiunea Artemis III, planificată pentru 2026. Coordonarea acestor misiuni va fi o provocare semnificativă, având în vedere diferența de fus orar dintre Pământ și Lună.
Pentru a facilita colaborarea internațională, NASA, la solicitarea Casei Albe, dezvoltă un standard unic de timp lunar numit Coordonated Lunar Time (LTC). LTC nu va fi un sistem de fusuri orare ca pe Pământ, ci o măsurare specifică a timpului pentru satelitul nostru natural. Guvernul SUA consideră că un astfel de sistem este esențial pentru succesul misiunilor pe Lună comune cu alte țări.
Datorită gravitației mai slabe, timpul se scurge mai rapid pe Lună (cu aproximativ 58,7 microsecunde pe zi) comparativ cu Pământul (cu cât gravitația într-un punct sau altul este mai puternică, cu atât timpul trece mai încet, în raport cu un observator extern). Diferența de o secundă se acumulează în aproape 47 de ani.
La prima vedere, această diferență pare nesemnificativă, dar chiar și o fracțiune de secundă poate provoca erori în transmiterea datelor între sondele spațiale și poate perturba sincronizarea comunicațiilor dintre Pământ, baze, astronauți și sateliții lunari. Discrepanțele de timp pot duce la probleme de cartografiere și geolocalizare pe Lună și pe orbita sa.
„Astronauții misiunilor Apollo purtau ceasuri obișnuite pe suprafața Lunii. Totuși, la acea vreme, dependența de sisteme complexe precum GPS și sateliți nu era la fel de mare ca astăzi. Aceste microsecunde contează atunci când are loc o interacțiune complexă între oameni și mașini”, a declarat Kevin Coggins, specialist principal NASA în comunicații și navigație.
Implementarea LTC este planificată pentru septembrie 2026, la data estimată misiunii cu echipaj uman Artemis III. O planificare extrem de precisă, cu o marjă de eroare de nanosecunde, este esențială pentru succesul acestei misiuni. Deviațiile minore pot duce la abaterea navei spațiale de pe traiectoria corectă.
Încă nu este clar cum intenționează NASA să rezolve problema standardului unic de calcul al timpului pe Lună. O soluție posibilă ar fi amplasarea ceasurilor atomice în diferite zone ale satelitului terestru. Cu toate acestea, agenției spațiale americane îi este necesar să determine de la ce moment sau, din ce punct să introducă noul sistem de calcul al timpului și cât de departe ar trebui să se extindă pe teritoriul lunar.
Trebuie menționat că în anul 2023, Agenția Spațială Europeană (ESA) a propus o idee similară de proiect. Propunerea lor era să stabilească pentru Lună un sistem de fusuri orare folosind o rețea de sateliți interconectați, turnuri de suprafață și retransmițătoare LunaNet.
Implementarea LTC va fi o provocare semnificativă, dar beneficiile pentru colaborarea internațională și succesul misiunilor către Lună sunt incontestabile. Adoptarea unui standard unic de timp va facilita coordonarea operațiunilor, va reduce riscul de erori și va contribui la o explorare mai eficientă a Lunii.