De ce oamenii inteligenți iau decizii greșite ?!

Procesul decizional este o modalitate prin care identificăm și selectăm alternative, creând condiții pentru o alegere finală, care poate sau nu conduce la acțiuni. Gradul de raționalitate este determinat aici de valorile noastre, credințele și cunoștințele pe care le avem.
Inteligența nu este un scut împotriva luării de decizii proaste. Deși adesea asociem inteligența cu luarea de decizii bune, realitatea este mult mai complexă. Chiar și cei mai inteligenți oameni pot face alegeri greșite, din diverse motive.

Ce determină procesul decizional ?

Funcționarea creierului

Cercetările neurobiologice au înregistrat activitatea cerebrală a participanților în timp ce li se spunea cum să acționeze și când puteau alege liber ce să facă. S-a observat că atunci când luăm propriile decizii, creierul reacționează diferit. Acest proces complex implică cortexul cingular anterior, cortexul orbitofrontal și cortexul ventromedial prefrontal. Interesant este că aceste zone nu doar participă la formarea deciziei, ci și semnalizează gradul de încredere în ea.

Cortexul cingular anterior gestionează, în special, informația de întărire. Este vorba despre situația în care facem ceva, observăm consecințele acțiunilor noastre și ne ajustăm în consecință comportamentul ulterior. Deteriorarea acestei zone a creierului face dificilă folosirea informației de întărire în luarea deciziilor.

Emoțiile

Pentru a lua decizii, trebuie să folosim datele pentru a ne ajusta acțiunile. Dar creierul are o altă sursă importantă de date: emoțiile. Ne-ar plăcea să credem că toate deciziile noastre sunt raționale, dar cercetările demonstrează contrariul. De exemplu, oamenii speriați fac judecăți pesimiste despre evenimentele viitoare, în timp ce cei furioși pot face judecăți optimiste. Sau, cei care sunt determinați să se simtă triști sunt mai predispuși să stabilească un preț mai mic pentru bunurile pe care li se cere să le vândă.

Ipoteza markerilor somatici sugerează că emoțiile noastre influențează semnificativ deciziile. De fiecare dată când urmează să facem o alegere, markerii somatici - senzațiile din corp legate de emoții, precum greață sau ritm cardiac accelerat - ne indică cum să acționăm.

Unul dintre cele mai clare exemple de marker somatic este reacția de „luptă sau fugi”, când o anumită situație ne face să simțim o accelerare a ritmului cardiac pentru a putea lua „decizia corectă” care ne va asigura supraviețuirea.

Astfel, procesul decizional nu este deloc rațional. El implică gestionarea reacțiilor biologice și procesele mentale influențate de experiența noastră anterioară și de distorsiunile cognitive.

Bagajul Mental

Oamenii inteligenți pot fi, sau, chiar sunt adesea și iraționali. Deciziile proaste sunt rar explicate de un deficit de inteligență sau informație. Totul se rezumă la „bagajul mental” pe care îl purtăm cu noi atunci când analizăm opțiunile posibile. El poate conține:

1. Paralizia analitică, sau mai simplu spus, gândire excesivă. Putem petrece atât de mult timp analizând toate rezultatele posibile și imposibile, încât ajungem să nu luăm nicio decizie, ceea ce este în sine o decizie proastă. Paralizia analitică apare cel mai frecvent din cauza fricii de a greși, pe care o experimentează mulți oameni inteligenți, mai ales în situații stresante.
2. Exces de încredere. Uneori supraestimăm capacitatea noastră de a lua decizii corecte. Studiile demonstrează că nu există nicio corelație între inteligență și gândirea critică, care permite o abordare rațională și orientată spre scop. Totuși, pentru a lua decizii bune, este util să ne punem la îndoială propriile capacități. Deoarece oamenii cu gândire critică tind să fie sceptici cu privire la toate, inclusiv la propria lor abilitate de a lua decizii, ei aleg mai lent, dar mai bine decât cei inteligenți, dar cu abilități critice deficitare.
3. Supraîncărcarea informațională. De obicei, folosim informația pentru a elimina incertitudinea și a lua o decizie aparent corectă. Dar uneori informația este mult mai mare decât capacitatea noastră de a o procesa. Acest lucru creează o iluzie de cunoaștere și conduce la decizii greșite.
4. Lipsa resurselor emoționale sau fizice. Stresul sau oboseala ne pot împiedica să gândim limpede. Aceasta ne determină să mergem pe calea cea mai ușoară și să luăm decizii intuitiv.
5. Efectul „la naiba”. A fost studiat mai ales în contextul dietei, dar se aplică și în alte domenii. Luăm o mică decizie greșită și ne gândim: „La naiba! Pot continua în același ritm”. De exemplu, mâncăm o gogoașă și uităm de dietă. Fumăm o țigară și apoi mergem și cumpărăm un pachet. Astfel, un mic pas greșit poate duce la consecințe mult mai grave.

Luarea deciziilor este un proces complex, influențat de o multitudine de factori. Printre aceștia se numără mediul înconjurător, lipsa de timp, cunoștințele reale și cele presupuse. Pentru a începe să luăm decizii mai raționale, este esențial să înțelegem că nu facem acest lucru în zadar.

Stilul de Luare a Deciziilor

Deși factorii externi sunt greu de controlat și prezis, ne putem defini propriul stil de luare a deciziilor. Acesta nu este fix și poate varia în funcție de context.

• Intuiție vs. Rațiune: Orice decizie rezultă din confruntarea a două procese cognitive. Primul, denumit Sistemul 1, este automat și intuitiv, iar al doilea, Sistemul 2, este rațional și solicită efort. Sistemul 1 este rapid, ascuns și ascendent, în timp ce Sistemul 2 este lent, explicit și descendent. Ambele sisteme au fost descrise în detaliu de psihologul Daniel Kahneman în cartea sa „Gândire lentă, gândire rapidă”.
• Maximizare vs. Satisfacție: Unii oameni caută mereu varianta optimă (maximizare), în timp ce alții se mulțumesc cu o opțiune suficient de bună (satisfacție). Cei ce preferă maximizarea, de obicei, au nevoie de mai mult timp pentru a lua o decizie, deoarece analizează atent toate consecințele posibile și alternativele compromise. De asemenea, regretă mai des alegerea făcută.

Îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor:

1. Definirea problemei: Primul pas este să identifici problema cu care te confrunți.
2. Stabilirea criteriilor: Enumerarea factorilor importanți pentru decizie. De exemplu, la achiziția unui computer, criteriile pot fi prețul, procesorul sau memoria RAM. Enumerați toți factorii pe care doriți să îi luați în considerare înainte de a decide ceva.
3. Analiza alternativelor: Dedicarea unui timp „suficient” pentru explorarea tuturor opțiunilor. Nu uitați că gândirea excesivă poate duce la paralizia analitică.
4. Evaluarea și alegerea: Compararea alternativelor cu criteriile stabilite și selectarea celei mai potrivite.
5. Planificare și implementare: Stabilirea unui plan de acțiune și punerea lui în practică, evitând revenirea la etapele anterioare, mai ales în cazul stilului de maximizare.
6. Evaluare și învățare: Analiza rezultatelor și a feedback-ului pentru a lua decizii mai bune în viitor.

Gândirea clară și logică necesită timp. Studiile demonstrează că oamenii tind să ia decizii riscante sub presiunea timpului. Așadar, pentru o alegere importantă, este recomandat să amânați decizia până când aveți suficient timp pentru o analiză detaliată.

Nu uitați că o mare parte din cunoștințe le dobândim prin metoda încercării și erorii. Deciziile proaste pot duce la „greșeli bune” dacă reflectăm, învățăm și ne adaptăm traiectoria în consecință.