Ce este sindromul impostorului și cum poate fi combătut ?

Mulți dintre noi avem tendința de a ne pune la îndoială competența profesională. Ne punem sub semnul întrebării abilitățile, considerăm că nu suntem suficient de buni în ceea ce facem și ne îngrijorăm că nu vom fi la înălțimea așteptărilor șefului și echipei.

Ce este sindromul impostorului?

Sindromul impostorului, cunoscut și sub denumirea de fenomenul impostorului sau sindromul autolimitării, este un tipar psihologic în care persoanele își pun la îndoială competențele, talentele sau realizările și au impresia că succesul lor nu este meritat și că în orice moment ar putea fi „demascate” ca impostoare. Acest sindrom poate afecta pe oricine, indiferent de succesul sau statutul profesional, și este adesea asociat cu sentimente de anxietate și lipsa de încredere în sine. 

Sindromul impostorului a fost identificat pentru prima dată în anii 1970 de către psihologii Pauline Clance și Suzanne Imes. Inițial, se credea că afectează în principal femeile, dar cercetările ulterioare au arătat că bărbații sunt, de asemenea, susceptibili la aceste sentimente.

Un sondaj realizat în SUA a arătat că 65% dintre angajați suferă de „sindromul impostorului”, aceștia sunt convinși că nu sunt la fel de buni la locul de muncă pe cât cred ceilalți. Datele indică de asemenea că femeile sunt mai predispuse la astfel de îndoieli decât bărbații.
Conform unui alt sondaj, „sindromul impostorului” este caracteristic angajaților de orice nivel. 41% dintre vicepreședinții companiilor consideră că nu sunt suficient de competenți pentru funcția lor.

Cum recunoaștem sindromul impostorului?

• Îndoieli permanente: Orice decizie luată de „impostor” este imediat pusă la îndoială. Chiar și cu numeroase dovezi ale corectitudinii alegerii sale, el va fi totuși chinuit de gândul că ar fi trebuit să procedeze exact invers.
• Succesul - o coincidență sau noroc: Dacă ceva are succes, nu este niciodată rezultatul eforturilor depuse - este „doar noroc”. „Impostorul” consideră că este imposibil ca ceva să iasă bine pur și simplu, doar pentru că a muncit.
• Predispoziție spre perfecționism: Pe de o parte, există frica de eșec, iar pe de altă parte, sentimentul permanent de necorespundere („nu sunt la fel de bun ca ceea ce am realizat”). Împreună, aceste două tendințe conduc adesea la un comportament obsesiv. În încercarea constantă de a nu-și scădea nivelul, persoanele cu sindromul impostorului lucrează adesea mai mult decât este necesar: verifică fiecare detaliu, se pregătesc meticulos pentru orice prezentare și refac tot ceea ce li se pare imperfect.
• Memorie scurtă: Doar ultima realizare contează. Indiferent cât de magnific a fost „impostorul” la locul de muncă anterior, dacă ceva nu merge bine la locul de muncă actual, el este de vină pentru tot.

Ce putem face?

Nu este posibil să trăim cu un asemenea sentiment toată viața - mai devreme sau mai târziu, anxietatea constantă va scoate pe oricine din minți, dacă nu chiar îl va înnebuni. 

Combaterea sindromului impostorului implică mai multe strategii:

1. Conștientizarea și acceptarea: Recunoașterea că sindromul impostorului este sursa sentimentelor de neadecvare este un prim pas crucial. Acceptarea că aceste sentimente sunt comune și nu reflectă realitatea abilităților unei persoane poate ajuta la diminuarea lor.
2. Analiza gândurilor disfuncționale: Înlocuirea gândurilor negative și iraționale cu altele mai constructive și realiste este esențială. Întrebările pe care ni le adresăm în minte pot influența modul în care ne percepem competențele și succesul.
3. Acceptați că aveți puncte forte la fel ca ceilalți. Obișnuiți-vă să acceptați recunoștința cu cuvinte precum: „Mulțumesc” sau „Vă sunt recunoscător”, în loc de „Nu e mare lucru”, „Lasă, nu-i nimic”... În loc să respingeți laudele, cereți feedback constructiv care să vă ajute să înțelegeți cum vă văd alții și ce valoare aduceți.
4. Discuții deschise: Vorbiți despre sentimentele dvs. cu mentorii, colegii sau un terapeut. Acest lucru poate ajuta la demontarea miturilor personale despre incompetență și la construirea unei perspective mai realiste asupra propriilor realizări. Un profesionist vă poate ghida prin procesul de recunoaștere și depășire a sentimentelor și gândurilor asociate cu sindromul impostorului.
5. Învățați să acceptați și să vă bucurați de succes. Acest lucru poate implica păstrarea unui jurnal al realizărilor sau pur și simplu acordarea unui moment pentru a reflecta asupra succesului și a muncii depuse pentru a-l atinge.
6. Evitați comparațiile: Fiecare persoană are un traseu unic, iar comparația cu alții poate alimenta sentimentele de „impostor”. Concentrați-vă pe obiectivele și creșterea personală în loc să vă măsurați succesul în raport cu ceilalți.

Sindromul impostorului poate fi o barieră semnificativă în dezvoltarea personală și profesională, dar prin strategii deliberate și sprijin, poate fi depășit. Este important să ne amintim că toți avem momente de îndoială, dar acestea nu trebuie să definească cine suntem sau să limiteze potențialul nostru.